Cea mai grea batalie se da in interior. O batalie surda. Eu sunt propriul meu camp de lupta.

Ma gandeam sa tin un jurnal dar nu stiu daca sa-l numesc "al sperantei" sau "al disperarii". Faptele ar fi aceleasi, titlul ar fi diferit. 

Am reusit o data, voi reusi si a doua oara.

Prove me wrong. I dare you!

"And why would you want to
Put yourself through all of that again?"

Why indeed?

Lectia zilei: nu-ti baga picioarele. Orice, dar nu asta.

Cumva, lunea te iubesc mai putin ca duminica.

Dimpotriva, eu stiu ca o sa treci foarte usor peste amintirea mea. Ca ai trecut deja. Poate ca asta doare cel mai mult: ca sunt stearsa, ca sunt uitata, ca am devenit un folder in computer, ca nu sunt nici prima nici ultima si prin urmare nu sunt deloc importanta. Deloc.

"Mai bine un barbat care se crede copil decat un copil care se crede barbat."

Sevraj?

Enjoy and shine.

Cel mai important lucru e sa creezi un precent. Restul e floare la ureche.

Liniste. Asa arata linistea?